vineri, 14 decembrie 2012

Fizicieni celebri

Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm -d.           18aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician  german, apatrid din 1896, elveţian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în  1940, profesor universitar la Berlin şi Princeton.  Autorul teoriei relativităţii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.    Cele mai multe dintre contribuţiile sale în fizică sunt legate de teoria relativităţii restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, şi de teoria relativităţii generalizate (1915) care extinde principiul relativităţii mişcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitaţiei.
Maria Skłodowska-Curie, cunoscută şi ca Marie Curie, după numele său francez (n. 7 noiembrie 1867, Varşovia; d. 4 iulie 1934, Sancellemoz, Franţa) a fost o savantă poloneză stabilită în Franţa, dublu laureată a Premiului Nobel. A fost prima femeie care a primit un premiu Nobel şi singurul savant care a primit două premii Nobel în două domenii ştiinţifice diferite (fizică şi chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivităţii naturale şi al aplicaţiilor acestora în medicină. A fost soţia unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, şi mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepţia fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toţi descendenţii săi vor urma cariere ştiinţifice.

 
Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643, Woolsthrope, Grantham, d. 31 martie 1727, Kensington, Londra) a fost un renumit om de ştiinţă englez, matematician, fizician şi astronom, preşedinte al Royal Society. Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa, în domeniul opticii, matematicii şi în special al mecanicii. În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracţiei universale şi, prin studierea legilor mişcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. A contribuit, împreună cu Gottfried Wilhelm von Leibniz, la inventarea şi dezvoltarea calculului diferenţial şi a celui integral.Newton a fost un fizician, înainte de toate. Laboratorul său uriaş a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele inventate de el însuşi. Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur astronomică şi matematică a activităţii sale, ci a rămas de preferinţă fizician. În aceasta constă neobişnuita tenacitate şi economia gândirii sale. Până la Newton şi după el, până în timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o manifestare a geniului ştiinţific, de o forţă şi o durată mai mare.


Savantul grec Arhimede (în greacă Αρχιμήδης Arhimedes; n. aprox. 287 î.Hr. în Siracusa, atunci colonie grecească, d. 212 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai de seamă învăţaţi ai lumii antice. Realizările sale se înscriu în numeroase domenii ştiinţifice: matematică, fizică, astronomie, inginerie şi filozofie. Carl Friedrich Gauss considera că Arhimede şi Isaac Newton au fost cei mai mari oameni de ştiinţă din întreaga istorie a civilizaţiei umane.Din operele lui au fost păstrate un număr relativ mare de lucrări. Printre acestea se află şi Despre sferă şi cilindruîn care Arhimede demonstrează că raportul dintre aria unei sfere şi cea a cilindrului circumscris este egală cu raportul dintre volumele celor două corpuri (şi anume exact 2/3), rezultat de care Arhimede se pare că era foarte mândru. A pus la punct o metodă de a calcula numărul π (raportul dintre circumferinţa şi diametrul unui cerc) cu o precizie oricât de bună, bazată pe calculul perimetrelor unor perechi de poligoane regulate, unul înscris în cerc şi altul circumscris, cu număr crescător de laturi. Pentru cazul când numărul laturilor este 96, Arhimede a calculat o aproximaţie a numărului π între 223/71 (aproximativ 3,1408) şi 22/7 (aproximativ 3,1429).

 
André-Marie Ampère (20 ianuarie 1775 – 10 iunie 1836), a fost un
fizician şi matematician francez. Este considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului.Face studii privind interacţiunea reciprocă a curenţilor şi magneţilor, apoi a curenţilor asupra câmpului magnetic al selenoidului. Stabileşte expresia matematică a forţei electrodinamice (1820). De asemeni a determinat configuraţia curenţilor asupra câmpului magnetic al selenoidului, stabilind regula de fixare a sensului liniilor de câmp.Introduce noţiunea de curent electric şi tensiune electrică.Explică magnetismul corpurilor printr-o ipoteză care arată că forma curenţilor moleculari este presupusă a fi circulară.
Prin legea circuitului magnetic sau legea circuitală a lui Ampère, stabileşte prima teorie a electromagnetismului şi introduce noţiunile de electrostatică şi electromagnetism. Această lege stabileşte legătura dintre câmpul magnetic şi curent.Inventează galvanometrul, aparatul cu care pot fi măsurate tensiunile electrice şi curentul electric. Inventează de asemeni un electromagnet şi împreună cu D.F.J. Arago realizează în 1820, primul aparat telegrafic.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu